Pivot dentar din fibră de sticlă: când se poate salva un dinte rupt

Un dinte rupt la nivelul gingiei nu este automat un dinte pierdut. Dacă rădăcina este sănătoasă, iar tratamentul de canal poate fi făcut corect, dintele se poate reconstrui cu un pivot și o coroană. Întrebarea reală nu este „se poate pune un pivot?”, ci „cât dinte a rămas și cât de stabil va fi peste ani?”.

Răspunsurile din acest articol pornesc de la un studiu publicat în 2025 în Romanian Journal of Morphology and Embryology de Prof. Univ. Dr. Habil. Sorin Mihali și colaboratorii, despre pivoții din fibră de sticlă adaptați individual, efectul de ferulă și extruzia ortodontică. Prof. Mihali, fondatorul Dental Concept, este profesor universitar de Terapie implanto-protetică, Protetică dentară fixă și Ocluzologie la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad și medic primar protetică dentară. Am completat informațiile cu recenzii sistematice independente, listate la final.

Ce este un pivot dentar și când este nevoie de el

Pivotul dentar (în termeni medicali, dispozitiv corono-radicular) este o tijă introdusă în canalul unui dinte tratat endodontic. Pe pivot se construiește un miez, de obicei din compozit, iar peste el se cimentează coroana. Pivotul are un singur rol: să țină reconstituirea atunci când din coroana naturală a rămas prea puțin ca să o rețină singură.

Nu orice dinte tratat de canal are nevoie de pivot. Dacă au rămas suficienți pereți, dintele se poate restaura fără tijă în rădăcină, cu o reconstituire adezivă, o coroană parțială (onlay) sau o coroană. Fiecare pivot înseamnă și un canal lărgit, deci mai puțină dentină. De aceea îl folosim doar când este necesar.

Tipurile de pivoți folosite astăzi:

• Pivotul din fibră de sticlă: prefabricat, alb, se lipește adeziv în canal. Este cea mai frecventă alegere pentru dinții care vor primi coroane ceramice.
• Pivotul metalic turnat: realizat individual în laborator, după amprenta canalului. Este util în anumite situații, de exemplu la canale cu formă neobișnuită, dar poate da o tentă gri sub coroanele ceramice.
• Pivoții metalici prefabricați (titan, oțel): mai rigizi decât dentina.
• Pivotul din oxid de zirconiu: alb și foarte rigid, dar greu de îndepărtat dacă dintele are nevoie ulterior de retratament. Se folosește mai rar.

Efectul de ferulă: milimetrii care decid prognosticul

Ferula este banda de dentină sănătoasă care rămâne deasupra marginii viitoarei coroane, de jur împrejurul dintelui. Coroana o îmbracă asemenea unui inel. Această bandă preia o parte din forțele de mestecare și protejează rădăcina de fisuri.

Studiile clasice au arătat cât de mult contează. În testele de laborator ale lui Sorensen și Engelman (1990), chiar și 1 mm de dinte deasupra marginii coroanei a crescut semnificativ rezistența la fractură a dinților tratați de canal. O recenzie a literaturii publicată în Journal of Endodontics (Juloski și colaboratorii, 2012) concluzionează că o ferulă de 1,5–2 mm are un efect pozitiv și că o ferulă incompletă este preferabilă lipsei ei.

Studiul Prof. Mihali a pornit de la aceeași regulă: toți dinții incluși aveau cel puțin 2 mm de dentină coronară. Singurul caz din articol în care tehnica nu a funcționat confirmă regula. Un canin superior fără ferulă verticală suficientă s-a fracturat, iar autorii notează că acest caz arată „importanța unei înălțimi suficiente a ferulei pentru stabilitatea pe termen lung”.

Pivotul din fibră de sticlă comparat cu pivotul metalic

Pivoții din fibră de sticlă au câteva avantaje practice:

• Elasticitate apropiată de a dentinei. Pivotul se îndoaie împreună cu rădăcina, în loc să concentreze forțele într-un singur punct.
• Culoare albă, translucidă. Nu dă umbre gri la gingie și sub coroanele integral ceramice.
• Lipire adezivă. Pivotul, cimentul și dentina lucrează ca un întreg.
• Retratament mai ușor. Dacă dintele are nevoie din nou de tratament de canal, pivotul din fibră se îndepărtează mai ușor decât unul metalic turnat sau unul din oxid de zirconiu.

Studiile de laborator arată că, atunci când cedează, pivoții din fibră produc mai des fracturi reparabile. Datele clinice cer însă nuanță. O meta-analiză a șapte studii randomizate cu urmărire de cel puțin doi ani (Tsintsadze și colaboratorii, Journal of Prosthetic Dentistry, 2024) a găsit o supraviețuire de 92,8% pentru dinții cu pivoți din fibră și de 78,1% pentru cei cu pivoți metalici. Diferența nu a fost însă semnificativă statistic, iar autorii consideră ambele materiale de încredere. O altă meta-analiză (Figueiredo și colaboratorii, Journal of Endodontics, 2015) a găsit rate similare de fractură a rădăcinii la pivoții metalici și la cei din fibră. Pivoții metalici prefabricați și cei din fibră de carbon au avut însă aproximativ de două ori mai multe fracturi decât pivoții metalici turnați și cei din fibră de sticlă.

Concluzia practică: materialul pivotului contează mai puțin decât indicația corectă, cantitatea de dinte rămasă și calitatea lipirii.

Ce arată studiul Prof. Mihali despre pivoții adaptați individual

O problemă frecventă în practică este canalul prea larg: după o carie extinsă, după îndepărtarea unui pivot vechi sau la dinți cu rădăcini evazate. Un pivot prefabricat standard nu se potrivește într-un astfel de canal, iar stratul gros de ciment din jurul lui devine un punct slab.

Studiul publicat în Romanian Journal of Morphology and Embryology descrie o soluție: canalul se „căptușește” cu compozit, astfel încât pivotul din fibră să se potrivească exact. Pe scurt:

1. Obturația de canal se îndepărtează pe lungimea viitorului pivot, iar spațiul se calibrează cu freze potrivite pivotului.
2. Pereții canalului se pregătesc adeziv: gravaj acid, EDTA, adeziv.
3. Pe pereți se aplică un strat de compozit, nepolimerizat încă, pe cel mult 3 mm adâncime.
4. Se alege un pivot din fibră de sticlă cu diametrul potrivit noului canal, mai îngust, și se cimentează cu un ciment rășinic autoadeziv. Compozitul se modelează în jurul lui, apoi se polimerizează cu lampa.
5. Se construiește miezul din compozit; în această etapă se poate corecta și axul dintelui. Urmează coroana.

Autorii respectă câteva reguli de siguranță: cel puțin 5 mm de obturație de canal rămân la vârful rădăcinii, pentru etanșeitate; pivotul este cel puțin la fel de lung ca viitoarea coroană sau ocupă două treimi din lungimea rădăcinii; diametrul nu depășește 1,6 mm. Diga, folia de izolare, a fost folosită în toate cazurile.

Studiul, retrospectiv, a inclus 38 de pacienți cu dinți tratați de canal și canale largi. Dinții au primit coroane din disilicat de litiu sau din oxid de zirconiu, monolitice ori stratificate. La controalele de la 6, 12 și 24 de luni, aproape toate restaurările erau funcționale. Cele trei eșecuri înregistrate au fost fracturi ale coroanei împreună cu pivotul. În medie, restaurările din disilicat de litiu au rezistat mai mult decât cele din oxid de zirconiu, dar niciun factor nu a prezis eșecul: nici materialul, nici stratificarea, nici poziția dintelui. Autorii descriu metoda ca fiind eficientă și minim invazivă pentru dinții tratați de canal.

Rezultatele provin de la un număr limitat de pacienți și nu sunt o promisiune pentru un caz anume. Arată însă de ce, la noi, planul pornește de la rădăcină și de la ferulă, nu de la coroană.

Dinte rupt până la gingie: extruzie ortodontică sau alungire coronară

Când dintele este rupt la nivelul gingiei sau sub ea, nu mai există ferulă. Ea se poate recâștiga în două feluri, iar Prof. Mihali și colaboratorii le menționează pe amândouă: extruzia ortodontică și alungirea coronară.

Extruzia ortodontică înseamnă că dintele este „tras” încet afară din os cu forțe ortodontice blânde, apoi stabilizat. În studiu, caninul fracturat a primit o coroană provizorie, iar bracket-ul a fost lipit mai sus decât pe dinții vecini, pentru ca aparatul fix să exercite o forță de extruzie controlată. Potrivit unei recenzii a literaturii (Cordaro și colaboratorii, 2021), faza activă durează în medie 4–6 săptămâni, iar stabilizarea între 4 săptămâni și 6 luni.

Alungirea coronară este o intervenție chirurgicală prin care gingia și osul sunt remodelate, ca să rămână expus dinte sănătos deasupra lor. Este mai rapidă, dar presupune îndepărtarea unei porțiuni de os și scurtează rădăcina „utilă”. Pe dinții din față, poate lăsa gingia la alt nivel decât la dinții vecini.

Pentru dinții fără structură coronară, recenzia din Journal of Endodontics recomandă luarea în calcul a extruziei ortodontice înaintea alungirii coronare chirurgicale. Autorii studiului notează și partea practică: pacienții refuză adesea aceste proceduri din cauza disconfortului, a duratei, a costului sau a aspectului din timpul tratamentului. Este o decizie pe care o luăm împreună cu pacientul.

Când alungirea coronară este indicată, la Dental Concept o planificăm digital. Un alt studiu al Prof. Mihali și al colaboratorilor, publicat în 2025 în revista Healthcare, a comparat, pe 622 de dinți tratați la Dental Concept, alungirea coronară cu ghid chirurgical digital cu tehnica „din mână”. Indicația din acel studiu era estetică, zâmbetul gingival, nu dinții rupți. Cu ghidul digital, marginea gingiei a rămas mai stabilă la 12 luni, iar reintervențiile au fost mai rare. Concluzia autorilor se aplică oricărei alungiri coronare: stabilitatea depinde de controlul poziției osului, nu doar de modelarea gingiei.

Când nu merită salvat dintele

Uneori, decizia corectă pentru pacient este extracția. Situațiile tipice:

• fractura verticală a rădăcinii sau o fisură care coboară sub nivelul osului;
• o rădăcină prea scurtă, care după extruzie ar rămâne cu un raport nefavorabil față de coroană;
• boala parodontală avansată, cu pierdere mare de os în jurul dintelui;
• un dinte care a cedat deja de mai multe ori, cu țesut dentar insuficient.

În aceste cazuri, un pivot ar amâna doar problema. Alternativa este extracția urmată de un implant dentar sau de o punte, planificate pe baza tomografiei 3D. La Dental Concept, implanturile se fac pe etape, fără grabă, cu evaluarea osului și, la nevoie, cu adiție osoasă.

Etapele tratamentului la Dental Concept

1. Diagnostic. Examen clinic, radiografie și, la nevoie, tomografie CBCT, pentru lungimea rădăcinii, eventualele fisuri și starea osului. Planul este analizat de cel puțin trei medici ai clinicii.
2. Tratamentul de canal. Tratament sau retratament endodontic, cu diga și magnificație.
3. Recâștigarea ferulei, dacă e nevoie. Extruzie ortodontică sau alungire coronară, cu o coroană provizorie în acest timp.
4. Pivotul și reconstituirea. Pivot din fibră de sticlă, adaptat canalului, și miez din compozit.
5. Coroana definitivă. După amprenta digitală, coroana este realizată în laboratorul propriu de tehnică dentară, din disilicat de litiu sau din oxid de zirconiu. Despre diferențele dintre cele două materiale am scris în articolul despre coroana din oxid de zirconiu.
6. Controale periodice, cu verificarea mușcăturii și a marginii coroanei.

Tratamentul de canal pornește de la 100 € pe canal, reconstrucția coronară de la 90 €, iar coroanele de la 498 € (oxid de zirconiu monolitic) sau 550 € (disilicat de litiu, E-max). Lista completă este pe pagina de prețuri. Costul final se stabilește după consultație, în funcție de ce are nevoie dintele.

Întrebări frecvente

Cât rezistă un pivot dentar?

Nu există o durată fixă. Prognosticul depinde în primul rând de cât dinte sănătos a rămas (ferula), de calitatea tratamentului de canal, de etanșeitatea coroanei și de igienă. În studiile randomizate analizate de Tsintsadze și colaboratorii, peste nouă din zece dinți cu pivot din fibră erau funcționali după cel puțin doi ani.

Doare montarea unui pivot?

De obicei, nu. Dintele tratat de canal nu mai are nerv. Dacă lucrăm aproape de gingie, folosim anestezie locală.

Pivot sau implant?

Dacă rădăcina este sănătoasă și are ferulă suficientă, sau ferula se poate recâștiga, păstrarea dintelui natural este de regulă prima opțiune. Dacă prognosticul rădăcinii este nesigur, un implant planificat corect poate fi alegerea mai bună pe termen lung. Decizia se ia după radiografie și examinare.

Se poate pune un pivot fără coroană?

În cele mai multe cazuri, nu. Pivotul și miezul trebuie protejate de o coroană sau de o coroană parțială care să îmbrace dintele. Dinții laterali tratați de canal au nevoie, aproape întotdeauna, de acoperirea cuspizilor.

Pivot din fibră de sticlă sau din oxid de zirconiu?

Ambele sunt albe. Pivotul din oxid de zirconiu este însă foarte rigid și greu de îndepărtat dacă dintele are nevoie de retratament, de aceea astăzi îl folosim mai rar. Pivotul din fibră de sticlă este, de regulă, prima alegere.

Ce fac dacă pivotul s-a desprins?

Păstrați coroana și pivotul și sunați la clinică cât mai repede. Un dinte rămas descoperit se poate caria și fisura. Dacă rădăcina este intactă, de cele mai multe ori lucrarea se poate reface.

Surse

1. Mihali GS, Loloș D, Mițariu MI, Bratu DC. Influence of root morphology on the customized technique for adaptation of glass fiber posts and orthodontic extrusion for achieving the ferrule effect. Romanian Journal of Morphology and Embryology. 2025;66(2):375–383. doi:10.47162/RJME.66.2.11 · PubMed 40851248
2. Mihali SG, Loloș D, Hojda AR, Loloș BA, Oancea R. Improved Gingival Margin Stability with a Digital Workflow in Esthetic Crown Lengthening: A Single-Center, Interventional, Non-Randomized, Open-Label Comparative Clinical Study on 622 Teeth. Healthcare. 2025;13(24):3194. doi:10.3390/healthcare13243194 · PubMed 41464263
3. Sorensen JA, Engelman MJ. Ferrule design and fracture resistance of endodontically treated teeth. Journal of Prosthetic Dentistry. 1990;63(5):529–536. doi:10.1016/0022-3913(90)90070-s
4. Juloski J, Radovic I, Goracci C, Vulicevic ZR, Ferrari M. Ferrule effect: a literature review. Journal of Endodontics. 2012;38(1):11–19. doi:10.1016/j.joen.2011.09.024
5. Tsintsadze N, Margvelashvili-Malament M, Natto ZS, Ferrari M. Comparing survival rates of endodontically treated teeth restored either with glass-fiber-reinforced or metal posts: a systematic review and meta-analyses. Journal of Prosthetic Dentistry. 2024;131(4):567–578. doi:10.1016/j.prosdent.2022.01.003
6. Figueiredo FE, Martins-Filho PR, Faria-E-Silva AL. Do metal post-retained restorations result in more root fractures than fiber post-retained restorations? A systematic review and meta-analysis. Journal of Endodontics. 2015;41(3):309–316. doi:10.1016/j.joen.2014.10.006
7. Cordaro M, Staderini E, Torsello F, Grande NM, Turchi M, Cordaro M. Orthodontic Extrusion vs. Surgical Extrusion to Rehabilitate Severely Damaged Teeth: A Literature Review. International Journal of Environmental Research and Public Health. 2021;18(18):9530. doi:10.3390/ijerph18189530