Adiția de os pentru implant dentar: când e nevoie, cum se face și cât durează

Mulți pacienți află la prima consultație pentru implant că „nu au suficient os”. Vestea sună descurajant, dar nu înseamnă că implantul nu se poate face. Înseamnă că, înainte sau în timpul inserării, osul trebuie refăcut printr-o adiție osoasă, numită în termeni medicali augmentare sau regenerare osoasă ghidată.

Acest articol explică de ce se pierde osul, când este nevoie de adiție, ce materiale se folosesc și ce înseamnă recuperarea. Datele principale vin dintr-un studiu publicat în august 2025 în revista Diagnostics de Prof. Univ. Dr. Habil. Sorin Mihali și colaboratorii. Studiul a fost realizat chiar la Dental Concept și a comparat trei protocoale de adiție osoasă la 65 de pacienți. Prof. Mihali, fondatorul clinicii, este profesor universitar de Terapie implanto-protetică, Protetică dentară fixă și Ocluzologie la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad și medic primar protetică dentară. Am completat informațiile cu recenzii sistematice independente, listate la final.

De ce se pierde osul după extracția unui dinte

Osul din jurul dinților, numit os alveolar, există pentru a susține rădăcinile. Când dintele este extras, osul nu mai primește stimulul mestecării și începe să se remodeleze. Peretele subțire dinspre obraz se resoarbe primul, iar creasta osoasă devine mai îngustă și, într-o măsură mai mică, mai joasă.

O recenzie sistematică a 20 de studii pe oameni (Tan și colaboratorii, Clinical Oral Implants Research, 2012) a cuantificat fenomenul. La 6 luni după extracție, creasta pierduse în medie 3,79 mm în lățime și 1,24 mm în înălțime pe partea dinspre obraz. Exprimat procentual, lățimea scăzuse cu 29–63%, iar înălțimea cu 11–22%. Cea mai mare parte a pierderii a avut loc în primele 3–6 luni, după care resorbția a continuat lent.

Alți factori care reduc volumul osos:

• Boala parodontală netratată, care distruge osul din jurul dinților înainte ca aceștia să fie extrași.
• Infecțiile cronice de la vârful rădăcinii sau chisturile.
• Extracțiile traumatice, în care peretele osos se fracturează.
• Protezele mobile purtate mulți ani, care apasă direct pe creastă.
• Sinusul maxilar, care în zona molarilor de sus coboară treptat după extracție și lasă mai puțin os în înălțime.

De aici vine o regulă practică: dacă un dinte urmează să fie extras și înlocuit cu un implant, planul se face de la început, nu după luni de așteptare.

Când este nevoie de adiție de os

Un implant are nevoie de os de jur împrejur: de regulă cel puțin 1,5–2 mm pe fiecare parte și suficientă înălțime până la nerv sau până la sinus. Mai important decât „cât os există” este „unde trebuie pus implantul”. Poziția implantului se stabilește pornind de la viitoarea coroană, pentru ca aceasta să arate natural și să primească forțele de mestecare corect. Dacă osul lipsește exact acolo, implantul ar fi pus înclinat sau prea adânc, iar rezultatul ar fi compromis estetic și funcțional.

Adiția de os este indicată, de obicei, în situații ca acestea:

• creasta este prea îngustă pentru diametrul implantului (defect orizontal);
• creasta este prea joasă, iar implantul s-ar apropia de nervul mandibular sau de sinus (defect vertical);
• peretele osos dinspre obraz lipsește după o extracție sau o infecție;
• în zona frontală, unde lipsa osului s-ar vedea ca o gingie retrasă sau o coroană prea lungă.

Diagnosticul se pune pe tomografia computerizată dentară (CBCT), care arată în trei dimensiuni lățimea și înălțimea osului, poziția nervului și a sinusului. O radiografie panoramică nu este suficientă pentru această decizie, pentru că nu arată lățimea crestei.

Nu orice lipsă de os înseamnă o grefă separată. Uneori implantul se poate insera în aceeași ședință cu o adiție mică (procedură simultană). Alteori, defectul este prea mare și adiția se face întâi, iar implantul după vindecare (procedură în etape). Pentru molarii superiori există o procedură dedicată, ridicarea podelei sinusului (sinus lift).

Ce materiale se folosesc

Materialul de adiție are rolul unei schele: celulele osoase ale pacientului cresc prin el și îl înlocuiesc treptat cu os propriu. Principalele tipuri sunt:

• Os propriu (autogen), recoltat din altă zonă a gurii. Are cea mai bună capacitate biologică, dar presupune o a doua zonă operată și se resoarbe mai repede.
• Os de la donator uman (alogrefă), prelucrat și sterilizat de băncile de țesut autorizate.
• Os de origine animală (xenogrefă), de obicei bovin, din care se păstrează doar structura minerală. Se resoarbe foarte lent și menține volumul.
• Materiale sintetice, pe bază de fosfați de calciu.

Peste grefă se pune, de regulă, o membrană, cel mai des din colagen resorbabil. Membrana împiedică gingia să crească în spațiul care trebuie să devină os și ține granulele de grefă pe loc. O meta-analiză a 28 de studii (Thoma și colaboratorii, Journal of Clinical Periodontology, 2019) a găsit că adăugarea unei membrane peste grefă a redus defectul osos în plus, în medie cu 0,97 mm. Autorii concluzionează că, pentru rezultate optime, membrana și materialul de grefă trebuie combinate.

PRF (fibrină bogată în trombocite) se obține din câțiva mililitri de sânge al pacientului, recoltați chiar în ziua intervenției și centrifugați. Rezultă un gel sau o membrană care conține trombocite și factori de creștere. PRF nu este os și nu poate susține singur un volum mare de grefă. Este folosit ca adjuvant, pentru vindecarea țesuturilor moi și a osului.

Ce arată studiul realizat la Dental Concept

Studiul publicat în Diagnostics a fost un studiu clinic prospectiv, randomizat, desfășurat între aprilie 2023 și septembrie 2024 la Dental Concept. Au participat 65 de pacienți cu vârste între 30 și 65 de ani, sănătoși și nefumători, cu defecte osoase orizontale sau verticale care trebuiau refăcute înainte de implant.

Toți pacienții au primit același material de grefă: un amestec de 70% os de la donator și 30% os bovin. Diferența dintre grupuri a fost ce s-a adăugat peste grefă:

• Grupul A (20 de pacienți): grefă și membrane de PRF, fără membrană de colagen.
• Grupul B (25 de pacienți): grefă, membrană de colagen resorbabilă și mai multe straturi de PRF.
• Grupul C (20 de pacienți, grupul de control): grefă și membrană de colagen, fără PRF.

Pacienții au fost repartizați aleatoriu, iar măsurătorile au fost făcute de un examinator care nu știa din ce grup face parte fiecare pacient. Osul a fost măsurat pe CBCT la început și la 6 luni. Implanturile au fost inserate la aproximativ 6 luni după adiție, iar stabilitatea lor a fost măsurată cu un aparat Osstell, care exprimă stabilitatea implantului printr-un indice ISQ: cu cât valoarea este mai mare, cu atât implantul este mai stabil în os.

Rezultatele principale:

• Câștigul de os în înălțime la 6 luni a fost de 2,3 mm în grupul A, 3,0 mm în grupul B și 2,1 mm în grupul C. Grupul B s-a diferențiat semnificativ statistic de celelalte două.
• Stabilitatea implanturilor (ISQ) a crescut în toate grupurile între inserare și controlul de la 3–4 luni: de la 65,4 la 71,5 în grupul A, de la 70,1 la 74,2 în grupul B și de la 64,2 la 68,9 în grupul C. Câștigul de os și stabilitatea implantului au fost corelate: în general, unde s-a câștigat mai mult os, implantul a fost mai stabil.
• Complicațiile au apărut doar în grupul fără PRF: trei infecții, toate rezolvate cu tratament antibiotic, cinci deschideri ale plăgii și doi pacienți la care grefa s-a resorbit cu peste 20%. În grupurile cu PRF nu au fost înregistrate astfel de complicații.
• Durerea din prima zi, pe o scală de la 0 la 10, a fost în medie 2,1 în grupul B, 3,0 în grupul A și 3,8 în grupul C. Vindecarea țesuturilor moi a durat, în medie, 5,8, 6,4 și respectiv 7,2 săptămâni.

Concluzia autorilor este nuanțată. PRF a îmbunătățit rezultatele atunci când a fost adăugat unui protocol complet, cu grefă și membrană. Singur, PRF nu oferă structura mecanică necesară defectelor mari și nu înlocuiește grefa sau membrana. Este un adjuvant valoros, nu o alternativă.

Studiul are și limite, pe care autorii le menționează: urmărirea a durat 12 luni, a fost realizat într-o singură clinică, cu pacienți nefumători, și nu a inclus analize histologice. Rezultatele descriu ce s-a întâmplat la acești pacienți și nu reprezintă o promisiune pentru un caz anume.

Ce spun recenziile independente

Rezultatele studiului se încadrează în ce arată literatura internațională:

• Adiția verticală (în înălțime) este posibilă, dar mai dificilă. O meta-analiză publicată în 2019 (Urban și colaboratorii) a găsit un câștig mediu de 4,18 mm cu regenerare osoasă ghidată, dar și o rată de complicații de 12,1%. Blocurile de os au avut mai multe complicații, iar distracția osoasă, cel mai mare câștig și cele mai multe complicații.
• Adiția orizontală (în lățime), făcută în etape, a adus un câștig mediu de 3,90 mm într-o meta-analiză a 40 de studii (Sanz-Sánchez și colaboratorii, 2015). Implanturile inserate în osul regenerat au avut rate de supraviețuire și succes de peste 95%.
• Membrana contează, după cum arată meta-analiza Thoma (2019) citată mai sus.
• Despre PRF, o recenzie sistematică publicată în 2025 (Arora și colaboratorii) a găsit asocieri favorabile cu lățimea crestei și cu o resorbție mai mică a grefei, dar pe baza a puține studii, majoritatea cu risc de erori metodologice. Cu alte cuvinte, rezultatele sunt promițătoare, dar dovezile sunt încă limitate.

Adiția care începe la extracție

Cea mai simplă adiție este cea care previne pierderea osului. Când un dinte trebuie extras, alveola poate fi umplută imediat cu material de grefă și acoperită cu o membrană, procedură numită prezervarea crestei alveolare.

O meta-analiză a 22 de studii randomizate (Avila-Ortiz și colaboratorii, Journal of Clinical Periodontology, 2019) a comparat prezervarea crestei cu vindecarea spontană. Prezervarea a redus pierderea de os cu aproximativ 2 mm în lățime și 1,7 mm în înălțime pe partea dinspre obraz. Cele mai bune rezultate au fost obținute cu grefă de origine animală sau de la donator, acoperită cu o membrană de colagen.

De aceea recomandăm ca extracția unui dinte care va fi înlocuit cu un implant să fie planificată împreună cu implantul. O extracție atentă, care păstrează pereții osoși, și prezervarea crestei pot face ca o adiție ulterioară să fie mai mică sau să nu mai fie necesară.

Etapele tratamentului la Dental Concept

1. Consultația și tomografia. Medicul examinează zona, istoricul medical și tomografia CBCT. Pentru cazurile complexe, planul este discutat de cel puțin trei medici ai clinicii, în cadrul procesului de diagnosticare și plan de tratament.
2. Planificarea pornind de la coroană. Viitoarea coroană este proiectată digital, apoi se stabilește unde trebuie implantul și cât os lipsește. Când este util, inserarea se face cu ghid chirurgical.
3. Pregătirea gingiei. Dacă există inflamație sau boală parodontală, tratamentul parodontal se face înainte de orice adiție.
4. Adiția de os. Se face sub anestezie locală. Gingia este deschisă, osul este curățat și pregătit, se aplică grefa, membrana și, la nevoie, PRF, apoi gingia este suturată fără tensiune. Firele se scot după 10–14 zile.
5. Dinte provizoriu. În zonele vizibile, pacientul primește o lucrare provizorie, astfel încât să nu rămână fără dinte în perioada de vindecare.
6. Vindecarea. Grefa se transformă treptat în os. În studiul Prof. Mihali, implanturile au fost inserate la aproximativ 6 luni.
7. Inserarea implantului și, după încă aproximativ 3–4 luni, descoperirea lui și realizarea coroanei definitive în laboratorul propriu de tehnică dentară.

Despre cum alegem tipul de restaurare pe implant am scris și în articolul despre coroana din oxid de zirconiu. Pagina dedicată implantului dentar la Dental Concept descrie etapele implantologice în detaliu.

Recuperarea după adiția de os

După intervenție, zona este de obicei umflată câteva zile, iar disconfortul se controlează cu medicația recomandată de medic. În studiu, durerea din prima zi a fost, în medie, ușoară spre moderată, iar în grupurile cu PRF a fost mai mică.

Recomandările uzuale pentru primele două săptămâni:

• tratamentul prescris se ia exact cum a fost indicat, inclusiv antibioticul, dacă a fost recomandat;
• zona operată nu se periază direct în primele zile, iar clătirile cu soluția indicată de medic se fac blând;
• se evită alimentele tari, foarte fierbinți sau care se mestecă pe partea operată;
• se evită fumatul, care întârzie vindecarea și crește riscul de complicații (fumătorii nu au fost incluși în studiu);
• protezele mobile sau lucrările provizorii nu trebuie să apese pe grefă; dacă apasă, pacientul revine la control.

Semnalele care cer un telefon la clinică: umflătura care crește după a treia zi, febra, sângerarea care nu se oprește sau granule de grefă care ies prin gingie.

Cât costă adiția de os

Costul depinde de mărimea defectului, de cantitatea de material și de tehnica aleasă. La Dental Concept, grefa osoasă și ridicarea podelei sinusului încep de la 600 €, augmentarea cu membrane A-PRF costă 200 €, iar inserarea unui implant începe de la 600 €. Tomografia CBCT și consultația cu medicul implantolog încep de la 200 lei fiecare. Lista completă este pe pagina de prețuri. Costul final se stabilește după examinare și tomografie.

Întrebări frecvente

Doare adiția de os?

Intervenția se face sub anestezie locală, deci nu doare în timpul ei. În zilele următoare pot apărea umflătură și disconfort, controlate cu medicația recomandată. În studiul realizat la Dental Concept, durerea din prima zi a fost evaluată, în medie, între 2 și 4 pe o scală de la 0 la 10.

Cât trebuie să aștept după adiție până la implant?

Depinde de mărimea defectului și de tehnică. Adițiile mici se pot face în aceeași ședință cu implantul. Pentru adițiile făcute separat, în studiul Prof. Mihali implanturile au fost inserate la aproximativ 6 luni, după verificarea osului pe tomografie.

Se poate face implantul în aceeași zi cu adiția de os?

Da, dacă defectul este mic, iar implantul poate fi fixat stabil în osul existent, în poziția corectă. Dacă lipsește mult os, adiția se face întâi, iar implantul după vindecare. Decizia se ia pe baza tomografiei CBCT.

Poate fi respinsă grefa de os?

Materialele de grefă folosite astăzi sunt biocompatibile și nu provoacă o „respingere” în sens imunologic. Pot apărea însă infecții, deschiderea plăgii sau resorbția parțială a grefei. În studiul Prof. Mihali, aceste complicații au apărut doar în grupul fără PRF, iar infecțiile s-au rezolvat cu tratament antibiotic.

De unde provine osul folosit?

Poate proveni de la pacient (os autogen), de la donatori umani, prin bănci de țesut autorizate, din os bovin prelucrat sau din materiale sintetice. În studiul publicat în Diagnostics, toți pacienții au primit un amestec de 70% os de la donator și 30% os bovin, iar diferențele dintre grupuri au venit din folosirea membranei și a PRF.

Pot evita adiția de os?

Uneori, da. Prezervarea crestei la momentul extracției reduce pierderea de os, iar în anumite situații se pot folosi implanturi mai scurte sau o altă poziționare. Alternativele se discută după tomografie, pentru că nu se potrivesc oricărui caz.

Surse

1. Mihali SG, Talpoș Ș, Popa M, Loloș D, Bonomo S, Hajaj T. Diagnostic and Clinical Outcomes of Three Regenerative Strategies for Alveolar Bone Defects: A Comparative Study Using CBCT and ISQ. Diagnostics. 2025;15(16):2078. doi:10.3390/diagnostics15162078 · PubMed 40870931
2. Tan WL, Wong TL, Wong MC, Lang NP. A systematic review of post-extractional alveolar hard and soft tissue dimensional changes in humans. Clinical Oral Implants Research. 2012;23 Suppl 5:1–21. doi:10.1111/j.1600-0501.2011.02375.x · PubMed 22211303
3. Avila-Ortiz G, Chambrone L, Vignoletti F. Effect of alveolar ridge preservation interventions following tooth extraction: A systematic review and meta-analysis. Journal of Clinical Periodontology. 2019;46 Suppl 21:195–223. doi:10.1111/jcpe.13057 · PubMed 30623987
4. Urban IA, Montero E, Monje A, Sanz-Sánchez I. Effectiveness of vertical ridge augmentation interventions: A systematic review and meta-analysis. Journal of Clinical Periodontology. 2019;46 Suppl 21:319–339. doi:10.1111/jcpe.13061 · PubMed 30667522
5. Thoma DS, Bienz SP, Figuero E, Jung RE, Sanz-Martín I. Efficacy of lateral bone augmentation performed simultaneously with dental implant placement: A systematic review and meta-analysis. Journal of Clinical Periodontology. 2019;46 Suppl 21:257–276. doi:10.1111/jcpe.13050 · PubMed 30675733
6. Sanz-Sánchez I, Ortiz-Vigón A, Sanz-Martín I, Figuero E, Sanz M. Effectiveness of Lateral Bone Augmentation on the Alveolar Crest Dimension: A Systematic Review and Meta-analysis. Journal of Dental Research. 2015;94(9 Suppl):128S–142S. doi:10.1177/0022034515594780 · PubMed 26215467
7. Arora M, McAulay N, Farag A, Natto ZS, Lu J, Albuquerque R, Lu EM. The Effectiveness of Platelet Rich Fibrin in Alveolar Ridge Reconstructive or Guided Bone Regenerative Procedures: A Systematic Review and Meta-Analysis. Journal of Dentistry. 2025;153:105548. doi:10.1016/j.jdent.2024.105548 · PubMed 39736391